Ce tip de femeie ești: „amazoană” sau „eternă adolescentă”?

0

În funcție de relația pe care ai avut-o cu tatăl tău, poți fi amazoană sau eternă adolescentă. Specialiștii în psihologie spun că în funcție de trauma provocată de tată, femeile pot adopta anumite atitudini sau modalități de a atrage atenția bărbaților, atunci când relația tată fiică a lăsat un mare gol. Psihanalista americană Linda Shierse-Leonard spune că femeile pot rămîne “eterne adolescente” sau, dimpotrivă, devin “amazoane”. Ca la orice categorisire, limitele sunt flexibile, și, evident, că te poți regăsi în mai multe tipologii.

Ce tip de femeie ești: eternă adolescentă

 

Dacă te întrebi ce tip de femeie ești, citește cu atenție despre eternele adolescente:

Eternele adolescente sunt femeile cărora tatăl le-a lipsit în copilărie și adolescență, neavând o relație îndeajuns de profundă. Ele se pot manifesta fie ca prizonierele nevoii de a plăcea și pot copia femeile fatale din reviste. Fie se revoltă și își construiesc o carapace. “Femei măritate sau femei fatale, gospodine perfecte sau muze cu destin tragic, ele au o trăsătură comună: se trădează pe sine și își construiesc identitatea pornind de la imaginea pe care ceilalți, în special bărbații, o proiectează asupra lor”, spune Linda Shierse-Leonard. Eterna adolescentă nu poate lua propriile hotărâri, lăsându-i pe bărbați să îi marcheze destinul. Psihanalista distinge patru tipologii de eterne adolescente:

Păpușica dulce la brațul unui bărbat de succes. Deși are calități fizice pe care celelalte femei le invidiază, ea știe că ea e este “mânuită” de partener, iar îniantarea în vârstă o determină să devină răutăcioasă și să încerce ea să își manipuleze soțul. Aici intră femeile care au fost appreciate de tată pentru calitățile fizice, fiind ignorate talentele sau alte tipuri de calități. Păpușica dulce poate să iasă din acest cerc vicios, asumându-și curajul de a-și expune ideile și părerile, cu riscul de a a fi displăcută pentru ele.

Fata de sticlă este hipersensibilă și visătoare, refugiindu-se într-o lume imaginară, de cele mai multe ori a cărților sau filmelor.

Seducătoarea vrea să trăiască instinctiv și fără bariere, refuză obligațiile și responsabilitățile, fiindu-i greu să se angajeze într-o relație.

Marginala se identifică cu eșecul tatălui – un tată ajuns de rușinea comunității – are același caracter autodistructiv și simte nevoia să critice. Se poate refugia în adicții (alcool, droguri), dar poate ajunge și prostituată sau se poate sinucide. Mai ales dacă a fost abuzată de acest tată, marginala are convingerea că ea nu valorează nimic și e un nimeni.

 

Ce tip de femeie ești: amazoană

 

Spre deosebire de eternele adolescente care sunt pasive și fac tot posibilul pentru a atrage atenția, iar atunci când reușesc simt că valorează în sfârșit ceva, amazoanele sunt hiperactive și perpetuează trauma pe care le-a făcut-o tatăl lor. Ele replică atitudinea despotică a tatălui și se rup de tot ce înseamnă feminin. “În loc să caute privirea bărbaților, cum fac seducătoarele, amazoanele resping avansurile masculine și merg uneori până la a disprețui întregul nem bărbătesc”, afirmă psihanalista Linda Shierse-Leonard care spune că o specie aparte de amazoane este Superstarul. Acea femeie care le face pe toate, e muncitoare, are și carieră și familie și încearcă, astfel, să reușească acolo unde tatăl ei a eșuat. Doar că devine insensibilă în această călătorie, plus că e pândită depresia, iar toate realizările ei nu-i mai sunt suficiente.

Cel de-al doilea tip de amazoană este fata ascultătoare, cea care este dedicată datoriei și principiilor, fiind crescută într-o familie strictă, eventual religioasă. Aceste femei și-au pierdut originalitatea și spontaneitatea din dorința de a fi ascultătoare. Femeia martir este fata ascultătoare dusă la extrem, este femeia care se dedică absolut familiei, însă cei din jur vor avea un preț mare de plătit.

Și, întruchiparea absolută a amazoanei este Regina războinică, acea femeie care își consideră tatăl un degenerat și va fi într-un permanent război cu el și cu toată suflarea masculină. Devine de o insensibilitate absolută, incapabilă să iubească – de fapt consideră că niciun bărbat nu merită acest lucru, căzând într-o extremă ce îi strivește total feminitatea.

 

Ce e de făcut

 

Pentru acelea dintre noi care s-au regăsit printre eternele adolescente sau amazoane, specialiștii spun că niciodată nu e prea târziu să ne reparăm relația cu tatăl. Putem încerca prin discuții directe sau ne putem pregăti înainte în orele de terapie. Dacă discuțiile nu mai pot avea loc – fie pentru că tatăl e în continuare prea rigid, fie pentru că nu mai este printre noi – specialiștii spun că relația cu tatăl se poate ameliora în orele de terapie. De fapt, cel mai important este să înțelegem că suntem fiica tatălui nostru, fapt ce justifică anumite alegeri amoroase. Alegeri pe care le-am făcut dintr-o dorință subconștientă de a ne apropia din nou de tata și de a încerca să reparăm relația care n-a fost așa cum am fi avut nevoie să fie. Sau poate pentru că eram obișnuite cu un singur model masculin: tata, prima noastră iubire. Și bărbatul pentru care am fi vrut să contăm cel mai mult în viața asta!

Primul pas spre vindecare e conștientizarea, autocunoașterea și înțelegerea anumitor situații de viață ce nu mai pot fi schimbate. Dar pot fi acceptate, așa cum ar trebui să acceptăm și faptul că tații noștri au fost produsul părinților și societății în care au trăit.

Iar cele dintre voi care au avut parte de relații calde, afectuoase și puternice, felicitați-vă tații sau mulțumiți-le în gând.

Suntem ceea ce suntem pentru că suntem fiicele taților noștri!

Foto: Aiony Haust pentru www.unsplash.com

Fragment dintr-un articol publicat în Cosmopolitan România.

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata