Da, azi e Ziua Internațională a Prematurității!
Da, sunt mamă de 2 copii născuți prematur!
Da, sunt psiholog și pentru că am trecut prin aceste experiențe care mi-au transformat viziunea asupra vieții!
Da, copiii născuți prematur sunt GENIALI și datorită lecțiilor de putere și curaj pe care ni le predau cu blândețe, dar și pentru că istoria ne-a arătat că au ajuns printre cei mai buni în domeniul lor. Einstein, Newton, Mark Twain, Charles Darwin, Victor Hugo sau Winston Churchill sunt dovada!
Aș că, dacă nu știai ce au în comun Einstein, Mark Twain, Newton și Winston Churchill, acum știi că toți au fost născuți înainte de termen!
Eu sunt astăzi psiholog și pentru că sunt mama a doi băieți născuți prematur: unul cu o lună înainte de termen, iar celălalt cu 3 luni mai devreme.
Știi ce am învățat eu de la ei?
Unu: Puterea răbdării. Atunci am înțeles că lucrurile bune necesită timp. Că fiecare gram câștigat și fiecare respirație sunt adevărate victorii. Și că e normal să faci un pas înainte și doi înapoi în orice process de vindecare sau recuperare.
Doi: Importanța prezenței. Am învățat că uneori cea mai mare alinare e simpla prezență. Când l-am născut pe fiul meu cel mic, îmi era teamă să-l ating pentru că piuiau toate aparatele. Însă băiatul meu cel mare care avea 7 ani atunci m-a încurajat să îl mângâi și să-i vorbesc, astfel încât cel mic să știe că nu e singur în incubator.
Trei: Fragilitatea și forța pot coexista. Deși par atât de vulnerabili, prematurii sunt, în esență, adevărați luptători. Și de la băieții mei am înțeles câtă forță este, de fapt, în fiecare dintre noi. Și cât de important este să o găsim și să știm că întotdeauna, orice s-ar întâmpla, ne putem baza pe noi și pe această forță interioară.
Patru: Bucuria lucrurilor mărunte. Un mic zâmbet, un somn liniștit, un gângurit au fost clipe care au oprit timpul în loc și am simțit bucurie faptului că viața, într-un final, a triumfat. Ori asta m-a făcut să am încredere în viață, chiar și în cele mai grele momente.
Cinci: Putem manifesta ceea ce ne dorim! Atunci când unii medici nu i-au dat nicio șansă fiului meu cel mic sau mi-au spus că va rămâne într-un cărucior cu rotile, eu mi-am creat un viitor în mintea mea în care băiatul meu nu numai că trăia, dar și alerga și se bucura de viață. Ceea ce s-a adeverit câțiva ani mai târziu!
Bianca Poptean
Psiholog