Capcanele perfecționismului

A vrea să faci din ce în ce mai bine ceea ce faci poate fi bine până la un anumit punct. Când deja nu mai ești mulțumit de nimic din ceea ce faci, când dorința de a fi perfect îți conduce viața și îți provoacă anxieteta și stress, perfecționismul a ajuns prea departe! Unde mai pui că a încerca să ascunzi mereu faptul că ești perfecționist poate deveni extrem de obositor, deoarece perfecționismul este adesea condus atât de dorința de a face bine, cât și de teama consecințelor care pot interveni dacă nu faci bine ceea ce faci. Aceasta este sabia cu două tăișuri a perfecționismului.

Este un lucru bun să depui efort și să încerci mereu să te perfecționezi, să faci un efort suplimentar și să te mândrești cu performanța ta, indiferent dacă vorba despre modalitatea în care ți-ai construit casa, ai scris un raport, ai reparat o mașină sau ai făcut o intervenție chirurgicală pe creier. Însă, atunci când simți că pur și simplu orice ai face nu este suficient, iar presiunea începe să devină din ce în ce mai mare, intră în scenă… perfecționismul!

Problema nu constă în a avea standarde înalte sau în a lucra din greu. Perfecționismul devine o problemă atunci când provoacă uzură emoțională sau când te împiedică să reușești să fii fericit. Consecințele emoționale ale perfecționismului includ frica de a greși, stresul din cauza presiunii și îndoiala de sine. Poate include, de asemenea, tensiune, frustrare, dezamăgire, tristețe, furie sau frică de umilință.

Stresul emoțional cauzat de urmărirea perfecțiunii și eșecul de a atinge acest obiectiv pot evolua în dificultăți psihologice mai severe. Perfecționiștii sunt mai vulnerabili la depresie atunci când apar evenimente stresante, în special cele care îi lasă să se simtă ca și cum nu ar fi suficient de buni. În multe privințe, credințele perfecționiste determină o persoană să fie dezamăgită, având în vedere că exercitarea consecventă a perfecțiunii este imposibilă. Mai mult, perfecționiștii care au antecedente familiale de depresie, pot fi mai vulnerabili din punct de vedere biologic la dezvoltarea simptomelor psihologice și fizice ale depresiei majore, pot fi deosebit de sensibili la evenimentele care le stimulează îndoiala de sine și teama de respingere sau umilință. Uneori, durerea perfecționistului este resimțită și în relațiile cu ceilalți. Perfecționiștii pot pune uneori distanță între ei și ceilalți neintenționat, fiind intoleranți la greșelile altora sau manifestând un comportament de superioritate.

De ce ajungem perfecționiști?

De cele mai multe ori din cauza părinților! Aceștia pot influența direcția sau forma pe care o ia perfecționismul. Mulți perfecționiști, în special cei concentrați către interior, au crescut cu părinți care, fie direct, fie indirect, le-au comunicat că nu sunt suficient de buni, părinți autoritari, sau părinți care ei înșiși erau perfecționiști. Le transmiteau adesea mesaje confuze, unde atât  laudele cât și criticile erau oferite simultan. De exemplu, „Ai făcut bine, dar pariez că te poți descurca mai bine data viitoare”.

Ești perfecționist?

Perfecționiștii împărtășesc unele caracteristici comune. De obicei, au un aspect foarte bine îngrijit și sunt bine organizați. Se pare că se forțează mai tare decât o face majoritatea oamenilor pentru a reuși în tot ce își propun, de asemenea și par să-i împingă pe ceilalți la fel de tare precum o fac cu ei înșiși. În exterior, perfecționiștii par de obicei a fi indivizi foarte competenți și încrezători. Sunt adesea invidiați de ceilalți pentru că par să „aibă totul sub control”. Uneori par perfecți. În interior însă, nu se simt deloc perfecți și nici nu simt că dețin întotdeauna controlul asupra propriilor vieți.

Se poate scăpa de perfecționism?

Pentru a scăpa de tirania perfecționismului, trebuie să înțelegi și să provoci convingerile subiacente care te determină să executați lucrurile „corect”. Fiecare dintre noi are un set de credințe centrale despre noi înșine, despre ceilalți oameni și despre lume în general și despre viitor. Folosim aceste credințe sau scheme pentru a interpreta experiențele din viața noastră și ele ne influențează puternic reacțiile emoționale. Schemele pot avea, de asemenea, influență asupra alegerii acțiunilor noastre.

Sub fiecare schemă perfecționistă se află o fantezie ascunsă conform căreia perfecțiunea există cu adevărat. Trebuie doar să găsești această schemă și să încerci să descoperi modalități de a renunța la ea, în cele din urmă.

Photo credit by Brett Jordan on Unsplash.com

Lasă un comentariu

Nu ai niciun produs în coș.